Luyện nghe bài hát Tristetea Vehementa (part 2)

Strainule ce bati la poarta de unde vii si esti?
Strainule de lumea noastra, de unde vii,
Prin care traisi cosmarul nepovestitelor povesti
Si-n stea gasisi culoarea decoloratei nebunii?

"De unde vin? De pot veni, cind ochii-mi
de regrete si tristeti par 2 candele-aprinse
in cripta poeti?"

Priviti sint gol, calea-mi fuse-atit de lunga
Si-n calea mea-ntilnii pe rind pe
Citi sa va vinda podoabe noi ce nu se vind
Pe cei ce vrura sa va-ndrume spre mai
Spre-acel intrezarit
In eterne dintr-un sfirsit si-un infinit.

"De unde vin? Eu vin din lumea creata de zare
Din lumea-n care n-a fost din voi"

Deschideti poarta dar, in jurul meu degraba
Porniti cu mine-mpreuna spre lumea-n nu-s
castele cu punti si santuri
Nici ruginite porti de-arama la care bat cei noi
cu toti cit mai e vreme si mai puteti cinta!

Veniti, sa in suflet lumina stinselor faclii
versuri fantasmagoria si vraja noilor magii
Iar cinturile voastre cu azi cersiti o piine
Sa le cunun cu stralucirea de miine

Dar poarta a ramas inchisa la artei viitoare!