Luyện nghe bài hát Tristetea Vehementa (part 2)

Strainule ce bati la poarta de unde vii si esti?
de lumea noastra, raspunde-ne de unde vii,
Prin care traisi cosmarul nepovestitelor povesti
Si-n care gasisi culoarea decoloratei nebunii?

"De unde vin? De unde pot veni, cind
plini de regrete si par 2 candele-aprinse
in mortilor poeti?"

Priviti sint gol, calea-mi fuse-atit de lunga
Si-n mea-ntilnii pe rind pe toti
Citi vrura sa va vinda noi ce nu se vind
Pe cei ce vrura sa va-ndrume mai bine
Spre-acel indepartat
In armoniile eterne dintr-un si-un infinit.

"De unde vin? Eu vin din lumea dincolo de zare
Din care n-a fost nimeni din voi"

poarta dar, veniti in jurul meu degraba
Porniti cu mine-mpreuna lumea-n care nu-s
castele cu punti si feudale
ruginite porti de-arama la care bat cei noi sositi
Veniti cu toti cit mai e vreme si mai cinta!

Veniti, sa V-aprind in suflet lumina stinselor
versuri fantasmagoria si vraja noilor magii
Iar cinturile voastre cu azi cersiti o piine
Sa le cu stralucirea aurorelor de miine

Dar a ramas inchisa la glasul artei viitoare!